| Hiperdontie |
dinti supranumerari. Acestia pot fi dinti eutipici (normali) sau distipici (atipici, conici). Cel mai frecvent dinte supranumerar este meziodensul, situat pe linia mediana la maxilarul superior.
|
| Hiperemie |
acumulare excesiva de sange intr-o anumita regiune datorita unui aflux crescut (congestie activa) sau datorita obstruarii cailor de intoarcere venoasa (congestie pasiva).
|
| Hiperemie preinflamatorie |
faza incipienta a inflamatiei pulpare, care are simptomatologie proprie si necesita metode particulare de tratament.
|
| Hiperestezia dentinara |
este o durere ascutita , de scurta durata, datorata expunerii dentinei la stimuli termici (rece, fierbinte), tactili, osmotici sau chimici.
|
| Hiperkeratoza |
ingrosare anormala a stratului cornos epitelial.
|
| Hiperostoza |
ingrosare excesiva, circumscrisa sau difuza, a unei portiuni osoase.
|
| Hiperplazia fibroasa protetica |
este o leziune traumatica cronica de tip hiperplazic, produsa de proteza mobila prost adaptata.
|
| Hiperplazie |
cresterea de volum a unor organe sau tesuturi, legata de cresterea numarului de celule care le alcatuiesc.
|
| Hiperplazie de iritatie |
leziunile sunt unice sau multiple, prezentandu-se sub forma unor cute de tesut conjunctiv hiperplaziat. Pe fundul fisurilor se instaleaza frecvent inflamatia severa, putand sa apara chiar zone ulcerate. Apare la purtatorii de proteze totale, incorect adaptate, datorita marginilor protezei subtiri si supraextinse. Apare de aprox. 10 ori mai frecvent la maxilar decat la mandibula. Deobicei, dupa reducerea marginilor supraextinse (adaptarea protezelor) sau dupa o interventie chirurgicala minora, leziunile nu recidiveaza.
|
| Hipertrofie |
marirea de volum a unui organ sau tesut, fara cresterea numarului de celule care le alcatuiesc.
|
| Hipodontie |
anomalie dentara caracterizata printr-un deficit de numar. Hipodontia adevarata este hipodontia propriu-zisa, adica absenta unui nr. redus de muguri dentari (se numeste si agenezie sau aplazie dentara). Hipodontia falsa este o lipsa de un nr. redus de dinti datorita retentiei intraosoase sau submucoase. Cu cat individul va evolua pe scara genetica, va avea dinti mai putini si mai mici.
Hipodontia se refera de obicei la lipsa unui numar scazut de dinti (hipodontie redusa). Hipodontia intinsa intereseaza de obicei ambele arcade dentare si se mai numeste oligondontie sau anodontie subtotala. In hipodontie, cel mai frecvent afectati sunt molarii de minte, premolarii secunzi, incisivii laterali superiori si incisivii centrali inferiori. Hipodontia apare cu mult mai rar in perioada dentitiei temporare, decat in cea a dentitiei permanente.
|
| Hipomineralizari de smalt |
reprezinta mineralizarea smaltului incompleta.
Hipomineralizarile se produc in primul an de viata si afecteaza cu predilectie molarii primi permanenti, incisivii si uneori caninii.
|
| Hipoplazie dentinara |
este insotita de hipoplazia de smalt (cu exceptia hipoplaziilor de smalt de origine traumatica; acestea se prezinta sub forma unor opacitati).
Gradul de afectare depinde de intensitatea agentului cauzal, de momentul in care acesta a intervenit si durata lui de actiune. Factorii care actioneaza prenatal sunt rubeola mamei, sifilisul si iradierile mamei. Acestia afecteaza cu predilectie dentatia temporara. Factorii care actioneaza postnatal intre 0-7 ani sunt greutatea mica la nastere, hipocalcemiile, deficiente vitaminice, boli infecto-contagioase ale copilariei… Acestia afecteaza dentitia permanenta. Acesti dinti prezinta un indice crescut la carie.
|
| Hiposialie |
diminuarea fluxului salivar la o medie de sub 0, 7ml/min. (In mod normal 1ml/min.).
|
| Hipotermia |
scaderea accidentala a temperaturii centrale a organismului sub 350C.
|
