constructie protetica ce reconstituie partea vizibila a dintelui artificial, avand forma si culoarea dintelui natural.

reprezinta o zona lucioasa numai in smaltul ocluzal, ce are corespondenta identica pe dintii antagonisti.Cel mai bine se evidentiaza pe modelul de studiu.

sunt fibre conjunctive si apartin desmodontiului. Fibrele Sharpey fac legatura intre radacina dintelui si osul alveolar. Au rol de mentinere-sustinere al dintilor si amortizeaza presiunile masticatorii. Exista fibre transseptale (acestea leaga interproximal 2 dinti vecini), fibre marginale (au directie oblica, situate imediat sub insertia epiteliala si marginea alveolara), fibre orizontale (sunt perpendiculare pe axul longitudinal al dintelui), fibre oblice (au directie oblica spre apex, transforma presiunile axiale care se exercita asupra dintelui in forta de tractiune asupra osului) si fibre apicale (se opun miscarilor de scoatere si rotatie a dintelui).

este o proteina biosintetizata de celulele hepatice, care sta la baza procesului de coagulare a sangelui, transformandu-se in fibrina, sub actiunea enzimei trombina.

este o afectiune gingivala rara care se manifesta prin marirea volumului gingiei fixe, localizat sau generalizat.Se transmite genetic autozomal atat dominant, cat si recesiv.

mijloc secundar de igiena bucala, ce urmareste indepartarea resturilor alimentare si a placii bacteriene din spatiile interdentare, fara lezarea parodontiului marginal.

traiect care se stabileste in urma unui proces infectios parodontal apical, prin care se scurge la exterior o secretie purulenta.

mici „crapaturi” ale smaltului fara pierdere de substanta dentara.

este un proces purulent, difuz, cu tendinta invaziva. Apare tromboza septica vasculara care este urmata de necroza. Bacteriologic: flegmoanele contin o flora nespecifica, dar extrem de polimorfa. Contin germeni aerobi si anaerobi. Asocierea de germeni aerobi si anaerobi duce la cresterea virulentei, la eliminarea unor toxine foarte puternice (neurotoxine, miotoxine, neurolizine). Clinic: evolutie progresiva; gravitate a fenomenelor generale, mai ales toxicoseptice, cu discordanta marcata intre puls si temperatura. Cauzele: aceleasi cauze loco-regionale ca si la abcese, dar aici intervin: rezistenta slaba cu deficiente organice anterioare, terapia cu imunosupresoare, tratament cu antibiotice condus incorect. Localizare: planseul oral si fata. Tratament: se face tratament chirurgical dupa care se administreaza antibiotic. Antibioticul se administreaza totdeauna minim 7 zile.

element chimic folosit in cresterea rezistentei dentare.

metoda terapeutica prin care se urmareste cresterea rezistentei dentare fata de agentii cariogeni prin administrarea de fluor.

ingerarea indelungata a unor doze crescute de fluor determina fluoroze dentare (dar si osoase). Primele semne de alterare ale smaltului sunt niste linii fine albe, localizate initial pe suprafetele dentare vestibulare. In formele severe smaltul devine alb-cretos, cu mici depresiuni care ulterior se unesc si formeaza suprafete neregulate de aspect maroniu. Aceste leziuni afecteaza intreaga dentitie. Fluoroza dentara nu presupune o crestere a cantitatii de fluorapatita. Aici fluorul modifica functia in special a ameloblastelor, precum si a odontoblastelor, osteoblastelor, condroblastelor, fibroblastelor. Se formeaza astfel un smalt hipomineralizat, poros, iar petele albe cretoase se produc secundar, in timpul fazei posteruptive. Aceste pete avanseaza pana in profunzime, producand astfel fracturi de smalt.

functie a aparatului dento-maxilar cu rol important in dezvoltarea lui.

deschizatura, gaura, orificiu de dimensiuni mici.

orificiu situat la varful radacinii dintelui, prin care trec vasele si nervii pulpei dentare.