o anomalie dentomaxilara caracterizata prin supraocluzie accentuata (incisivii superiori depasesc incisivii inferiori in sens vertical cu peste 3 mm) si retrodentia tuturor incisivilor superiori sau numai a centralilor. Are pronuntat caracter ereditar.

raport static sau dinamic intre arcadele dentare, indiferent de rapoartele mandibulo-craniene.

reprezinta anomalia dentomaxilara caracterizata prin existenta unui spatiu de inocluzie verticala , dupa ce pacientul si-a terminat miscarea de inchidere a gurii.

este un aparat care masoara dimensiunea verticala de ocluzie (DVO) prin masurarea distantei intre doua puncte arbitrare de pe maxilar si mandibula, pacientul aflandu-se in pozitia de intercuspidare maxima. De obicei in clinica se aleg punctul subnazion cu cel submentonier, iar radiologic se aleg spina nazala anterioara cu gnation.

durere de origine dentara,de cauze diferite.

interventia chirurgicala prin care se extrage un dinte inclus (de obicei molarul de minte) fara ca acesta sa fie sectionat in prealabil.

sunt celule mari, multinucleate, cu citoplasma bogata in organite celulare, fiind specializate in procesul de resorbtie radiculara.

se caracterizeaza prin eruptie intarziata, smaltul este hipoplastic si hipomineralizat, dentina cu canalicule anormale, pulpa este fibroasa iar radacina este oprita in evolutie. Apare foarte rar, mai frecvent la maxilarul superior si la femei.

este o anomalie de structura care afecteaza dentina si smaltul. Se transmite ereditar. Poate aparea in osteogeneza imperfecta.

interventie chirurgicala prin care se extrage un dinte inclus (de obicei molarul de minte) cu sectionatea acestuia in prealabil.

este o boală infecţiosă acută, extrem de contagioasă, provocată de virusul urlian. Se transmite pe cale aeriană (inhalarea picăturilor de salivă emise de un bolnav) sau prin obiecte recent contaminate. Se întâlneşte mai ales la copii, în particular sau în colectivităţi (gradinite, şcoli). Se manifestă, în principal, prin inflamaţia (uni- sau bilaterală) a glandelor parotide, dar pot fi afectate şi pancreasul, sistemul nervos şi organele genitale.

parte a stomatologiei care asigură aşezarea în poziţie normală a dinţilor pe arcadele dentare, cu ajutorul aparatelor dentare fixe sau mobile. Metodă de tratament a anomaliilor dentomaxilare.

leziune a tesutului osos propriu-zis, de natura infectioasa.

constă în scăderea masei osoase, ceea ce la nivel structural se manifestă ca subţiere şi rarefiere a lamelor osoase care alcătuiesc osul, uneori cu dispariţia lor totală. În acest fel osul nu-şi poate îndeplini funcţia sa principală, aceea de susţinere a corpului şi membrelor.

este o forma de cancer care debutează în osteoblaste, celule care sunt destinate să formeze os nou. În loc să producă os nou, aceste celule canceroase îl distrug şi slăbesc structura de rezistenţă a osului.